Rulouri cu leurda si parmezan

Rulouri cu leurda si parmezan, in prima zi de primavara

Nu cred ca exista vreo iarba, vreo frunza, vreo aroma care sa concetreze mai complet insasi ideea de primavara ca leurda. E prima vegetala comestibila pe care ne-o daruieste natura, imediat ce iarna isi pierde puterile, un dar al padurii plin de clorofila proaspata, gust subtil de usturoi si proprietati regeneratoare. La reteta de pesto de leurda publicata acum cativa ani am vorbit pe scurt despre cat de benefica este leurda pentru sanatate, azi o sa ma multumesc sa va povestesc cat de bune, picante si frumusele sunt aceste rulouri cu leurda si parmezan, a caror reteta vreau sa v-o propun.

Reteta incepe cu o plimbare superba prin padure, la cules de leurda. Ce poate fi mai frumos? Tineti cont ca rulourile cu leurda si plimbarea care le-a precedat s-au intamplat in prima zi de primavara si-o sa ma intelegeti de ce atata energie pozitiva la aceasta reteta. :)
02:3000:2502:5512medie

Ingrediente Rulouri Cu Leurda Si Parmezan:

• 50-100 de grame de leurda proaspata (dupa cat de intens doriti sa fie gustul de usturoi; daca nu va place sa fie prea intens, puteti inlocui o parte din leurda cu frunze proaspete de spanac)
• 500 grame faina
• 20 de grame drojdie proaspata
• 200 ml. lapte
• 120 grame unt + in plus pentru uns tava
• 1 ou intreg
• 2 galbenusuri
• 1 lingurita de zahar
• 1 lingurita de sare
• 5 linguri bune de parmezan razuit
• 2 linguri de ulei + cateva picaturi pentru uns planul de lucru
• optional, rosii uscate din ulei (eu am folosit 5)
• piper macinat dupa gust

Preparare Rulouri Cu Leurda Si Parmezan:

1. Intr-o cana, drojdia se freaca bine cu zaharul, pana se lichefiaza. Se adauga 5-6 linguri de lapte caldut (din cantitatea totala) si se lasa la temperatura bucatariei pana cand isi mareste mult volumul si face basici (imaginea din stanga). Intre timp, se cerne faina intr-un castron, se amesteca cu sarea si se face un loc la mijloc, in care se toarna drojdia deja activata.

2. Se bate 1 ou intreg cu 1 galbenus si se dilueaza cu laptele ramas, care trebuie sa fie caldut, nu fierbinte. Treptat, se adauga lichidele in castronul cu faina si drojdia, in timp ce se amesteca energic cu o lingura de lemn. In scurt timp, va trebuie sa renuntam la lingura si sa luam aluatul la framantat. Se framanta pana la omogenizare, apoi se adauga 50 de grame de unt moale, cate 1 lingurita o data, urmatoarea cantitate de unt adaugandu-se doar dupa ce primul este complet absorbit. Se framanta pana cand se obtine un aluat neted, care incepe sa faca basici. Se unge un castron cu 1 lingura de ulei si se pune aluatul in acesta (imaginea din stanga). Se acopera castronul cu un servet gros, umed, sau cu folie alimentara, si se depoziteaza intr-un loc caldut pana cand aluatul isi dubleaza volumul (imaginea din dreapta).

Observatie: in functie de calitatea fainii pe care o folositi, ar putea fi nevoie de 1-2 linguri de faina in plus, sau, dimpotriva, de 1-2 linguri de lapte in plus. Consistenta aluatului trebuie sa fie medie spre moale, ca pentru cozonac.

3. Cat timp aluatul creste, ceea ce poate dura 30-40 de minute, ne ocupam de minunata leurda, care trebuie spalata in apa rece si zvantata bine. Dupa aceea, se incinge bine o tigaie, se adauga 1 lingura de ulei si 20 de grame de unt si imediat, toate frunzele de leurda. Se soteaza leurda la foc iute 1-2 minute, pana cand isi pierde volumul, apoi se trage tigaia deoparte si se lasa leurda sa se raceasca.

4. Dupa ce aluatul a crescut, planul de lucru se unge cu cateva picaturi de ulei. Se topesc cele 50 de grame de unt ramase, fara a le incinge prea tare. Se rastoarna aluatul pe planul de lucru si se intinde presandu-l cu palmele (sau cu sucitorul, daca preferati) intr-o forma dreptunghiulara cu lungimea de aproximativ 60 de cm si latimea de 35-40 cm. Se stropeste aluatul cu untul topit si se presara cu cele 5 linguri de parmezan, intr-un strat uniform. Se adauga leurda racita si maruntita cu cutitul, rosiile uscate taiate cubulete (numai daca doriti) si piper proaspat macinat. Se ruleaza aluatul cu umplutura in interior si se taie in 12 bucati pe cat posibil mai egale.

5. Se unge cu unt o tava si se aseaza rulouri, cu taietura in sus, cu spatii intre ele. Se acopera tava cu un servet umed (sau cu folie alimentara) si se aseaza intr-un loc caldut, sa mai creasca rulourile. Se aprinde cuptorul si se fixeaza la 190 de grade Celsius.

Dupa ce rulourile au crescut, se ung pe deasupra cu galbenusul ramas, batut cu o lingura de apa, si se dau la cuptorul preincins la 190 de grae. Imediat dupa ce se baga tava in cuptor, temperatura se reduce la 180 de grade Celsius.

Optional, se pot stropi rulourile cu un amestec sarat, asa cum am facut la reteta de covrigi sarbesti: se amesteca 1 lingura de faina cu atata apa cat sa se obtina un aluat cam de consistenta celui de clatite, la care se adauga 1 praf bun de sare. Dupa 12-13 minute in cuptor, se scoate tava, se stropeste rapid pe suprafata, se baga inapoi in cuptor si se continua coacerea.

6. Dupa 25 de minute, rulourile sunt rumene iar atunci cand se apasa cu degetul, revin imediat la loc (in functie de eficienta cuptorului pe care il aveti in dotare, coacerea se poate prelungi cu pana la 6-7 minute).

Se scot rulourile din tava si se lasa sa se raceasca pe un gratar pentru prajituri. Sunt perfecte atat caldute, cat si dupa ce s-au racit complet. Pentru a le pastra mai mult timp, se invelesc cu un prosop curat si apoi se baga intr-o punga de plastic. Merg perfect la o gustare, alaturi de un pahar de iaurt, dar sotul meu a fost mai inventiv de atat si a pregatit in doua rulouri taiate pe latime sanvisuri cu somon, pentru un mic dejun minunat. Oricum le-ati degusta, eu va doresc spor la treaba si pofta buna!

Ei bine, la finalul acestei frumoase reusite culinare, „turnul” vaselor murdare era destul de inalt: doua castroane mari, o ceasca, o tigaie, un pahar gradat, craticioara in care am topit untul, farfurioara pe care am cantarit untul, linguri, cutite si-n plus ditamai tava de ceramica in care am copt placintele. Credeti ca asta m-a impiedicat sa ma bucur de aceste rulouri minunate? Nu, pentru ca in bucataria mea ma bazez pe un aliat puternic, care nu ma lasa niciodata la greu: masina de spalat vase. Iti recomand si tie un astfel de aliat, orice reteta va deveni mult mai usoara :).

[benckiser_banner]