Friptura de caprioara la tava

Reteta de Laura Laurențiu
Adaugata la 18.12.2010

V-a plăcut această retetă? Vă rugăm să ne dați o notă!

Pregatire 00:30 ore

Gatire 02:00 ore

Timp total 00:30 ore

Portii12

Grad dificultatemediu

SARI LA RETETA

Am mai dezvaluit si cu alte ocazii ca familia mea este straina de patimile cinegetice. Se intampla, insa, sa primesc cateodata cate-o bucata de vanat si iata, sunt obligata sa caut o modalitate de a-l pregati. Pentru aceasta friptura de caprioara (dintr-o pulpa de caprioara) m-am inspirat dintr-o carte veche, foarte veche, gasita la socrii mei, carte pe care nu stiu cum o cheama si nici cine a scris-o, pentru ca eu am descoperit-o fara de coperti si cu niste pagini lipsa. Oricum, contine strict retete pentru pregatirea vanatului si, judecand dupa cum mi-a reusit mie aceasta friptura din caprioara, as zice ca e o carte cu retete foarte bune.

24:3002:0026:3012mediu

reclama p 1

Ingrediente Friptura De Caprioara La Tava:

1 pulpa de caprioara – aproximativ 2-3 kilograme de carne, a mea a fost chiar mai mica (sau muschii spatelui, si aceia sunt potriviti pentru friptura)
marinata: 2 cepe taiate pestisori, 1 telina mica (o bucata de telina), 4-5 boabe de ienibahar, 3 foi de dafin, 1 ramura de rozmarin, 1 ramurica de cimbru, 1 lingura rasa de boabe de piper, 1 lingurita rasa de piper macinat, sare grunjoasa, 1 pahar (150 de mililitri) de vin rosu sec, apa rece cat e nevoie
100 de grame de slanina afumata
3 catei mari de usturoi
1 ceapa
2 morcovi
1 telina mica (1 felie dintr-o telina mai mare)
2 foi de dafin
3 ramuri de cimbru
1 fir de rozmarin
3-4 linguri de ulei de masline extravirgin
putina apa calda
sare, piper
sosul: legumele si sosul alaturi de care s-a fript carnea, 2 linguri de sos worchester, 1/2 de pahar de vin rosu sec, 1 catel de usturoi zdrobit fin, 1 lingura de jeleu de fructe (gem fin, fara bucati de pulpa) la alegere: caise, piersici, macese etc., sare si piper dupa gust

Preparare Friptura De Caprioara La Tava:

Pentru inceput, sa va prezint pulpa de caprioara, pe fundal se vede si cartea cu pricina.

Carnea se curata cu grija de toate pielitele, cu un cutit foarte bine ascutit. La friptura se foloseste doar partea superioara a pulpei, cea inferioara este potrivita pentru alt fel de preparate (tocanita, papricas etc.). Se aseaza carnea astfel pregatita intr-un castron incapator in care se pun si cepele taiate pestisori, telina taiata julien, se presara 2 lingurite de sare, piperul macinat, se adauga ienibaharul si piperul boabe, rozmarinul, dafinul si cimbrul.

Se toarna vinul rosu deasupra carnii.

Se completeaza cu atata apa rece cat sa fie acoperita carnea si se lasa castronul intr-un loc racoros (in frigider, preferabil) pentru cel putin 24 de ore, timp in care carnea se invarteste in marinata de cateva ori.

Marinarea are scopul de a fragezi carnea de vanat si de a-i da un gust mai placut.

A doua zi, carnea se scoate din marinata (marinata se arunca) si se scurge bine, apoi se poate pregati. Eu am preferat sa o si dezosez (nu e obligatoriu). Carnea va avea o culoare mai inchisa, colorandu-se de la vin, insa acesta nu este un defect pentru carnea de vanat.

Slanina se taie in bastonase lungi de 2 cm si groase de maximum 0,5 cm. La fel se taie si cateii de usutoiu, in fasii longitudinale. Cu un cutitas, carnea se inteapa din loc in loc si se impaneaza cu slanina si usturoiul, apoi se sareaza si pipereaza.

Pentru un aspect mai frumos al fripturii, am legat carnea cu sfoara de bucatarie (optional).

Intr-o tava destul de adanca, am asezat ceapa, telina si morcovii, toate taiate in bucati mari. Deasupra am pus carnea pregatita pentru friptura, am adaugat 2 foi de dafin, rozmarinul si cimbrul. In tava am turnat aproximativ 150 de ml. de apa calda iar deasupra carnii cele 3 linguri de ulei de masline extravirgin.

Se acopera cu grija tava cu folie de aluminiu si se coace in cuptorul preincins la 190 de grade Celsius, aproximativ 2 ore. La jumatatea timpului de preparare, friptura trebuie intoarsa pe partea cealalta, apoi se acopera la loc si se da in continuare la cuptor, pana cand furculita intra cu usurinta in carne.

Cand friptura este gata, se scoate din tava si se aseaza pe un fund de lemn, acoperita cu folie de aluminiu.

Se scot din tava ramurile de cimbru, dafinul si rozmarinul si se paseaza legumele in lichidul rezultat. Se adauga gemul, sosul worchester si vinul rosu, se amesteca bine apoi se potriveste gustul de sare si piper. De preferinta, sosul se strecoara in sosiera si se pastreaza cald.

Friptura se desface din legaturi (daca a fost legata) si se feliaza. Se serveste cu garnitura ca si: cartofi copti, galuste de cartofi sau de faina, paste mai groase, orez fiert etc., alaturi de sos. Eu am acompaniat aceasta friptura, care a fost deosebit de frageda si delicioasa cu galuste, sosul fripturii si un sos de merisoare, zic eu, o completare foarte fericita.